Vasile Ivașca. Păstor și purcar în pășunile satului Josani. Starea de Nirodhika. Despre satul Josani, Comuna Căbești, Județul Bihor. A doua lecție.

Mare Zeu Vasile, Vasile vă binecuvântează.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva și Zeii Medii.

În perioada care a trecut de când am publicat „Examene în satul Josani,” Marea Zeiță Kundalini mi-a trimis un mesaj foarte clar, care sună în felul următor „Nu e de acord ce ce am spus și scris Eu despre starea de Nirodhika,” cu care m-am întrupat Eu în satul Josani. În această lecție voi face corectura necesară, dar ce am spus la Examene din satul Josani va rămâne așa cum am spus Eu, așa știam Eu atunci. În continuare voi depăna viața mea ca păstor și purcar la Josani. Creșterea animalelor și păsărilor: boi, vaci, viței, porci, oi, găini în gospodăria noastră, etc.

Creșterea vitelor era o preocupare de bază a țăranului bihorean. Astfel noi avem doi boi(pentru transport și arat) două vaci(Mândraia și Zorena) un tuluc și un vițel mic. Creșterea porcilor era preocupare de bază familiei noastre. Aveam mai totdeauna o scroafă cu purcei, care făta între 5 și 8 purcei. Un purcel îl îngrășam separat pentru consumul propriu. Doi purcei îi vindeam după ce înțărcau, iar doi îi vindea când erau mai mari. Și în acest mod gospodăria țărănească trăia, avea și un mic venit. În acest sens Eu am fost tot timpul de la 6 ani la 14 ani, Purcar și Văcar în satul Josani. Aveam peste cinzeci de găini. Oi aveam numai 5 sau 6 nu ii plăcea lui tata de ele, dar erau bune. Primăvara făceau miei, pe care îi tăiam pentru carne și din piele făceam cojoace. Aceste oi erau date la Cioban care era Florea Paveli și primeam în schimb urdă, caș, brânză, jintiță de la el. Eu mergeam Duminica cu sare la oi, ele mă cunoșteau și veneau la mine să le dau sare. Mă jucam mult cu miei, erau drăgălași, puri și prostuți, astfel am luat multe căpușe de la oi. Căpușele se adânceau în piele și nu le vedeam, iar vara când făceam baie le scoteam de sub piele. Am mai avut un timp și o capră, dar la un moment dat a făcut un țap și când făcea sex cu caprele mirosea a pârci(a se spune la noi la mirosul exagerat sexual al țapului). Uni oameni țineau gâște și rațe noi nu. Totuși la un moment dat când am venit la Arad, mama a ținut gâște și mi-a făcut și mie o dună și perene din pene de gâscă. Duna nu am folosit-o, la urmă din penele dunei am făcut perine, iar tocul l-am trimis la mama la Josani.

Și acum o pățanie cu Boul Mișca, în Dealul Vitici. La un moment dat când aveam 11 ani, deci eram clasa cincea, iar toamna am avut grijă de doi boi, Mișca și Mojar, un tuluc Paicu și două vaci Mândraia și Zoreana. Păscutul îl făceam în Iazăr, Dealuri și Dealul Vitici. Acești doi boi erau foarte înalți și puternici. Nu erau mici ca cei de la corida spaniolă. Iar boul Mișca fugea după om sau copil, pe stradă nu trebuia să-i atârni ceva roșu în față. Când mergeam în Dealul Vitici cu cele cinci bovine venea și tata cu mine unul era în față, altu în spate, asta pentru a preîntâmpina ca Mișca să omoare vreun om. După ce am ajuns acolo în prima săptămână am în început să-l îmblânzesc pe Mișca. La început am căutat să strig pe Mișca să se întoarcă pentru că intrase pe pământul vecinului. Bine înțeles că l-am bătut eu cu bâta și zbiciul și el s-a îndepărtat. La un moment dat mi-am zis hai să te încerc Eu să văd ce ai face tu dacă nu aș avea zbiciul și bâtă. Și Mișca a întors capul și a încercat să fugă spre mine. Eu am fugit mult mai repede ca el, m-am dus la gard să i-au o joardă de salcâm de vrea 2, 5 metri și am venit să-l lovesc pe Mișca cu ea. Nu i-am zis nimic lui Mișca ci l-am lovit direct cu spini de salcâm în spate, o fugit el, dar Eu am fugit și mai iute ca el. Și așa aplicându-i în fiecare zi cât-o bătaie bună, Mișca prins frică de mine. Și mă duceam să-l întorc de la vecinul, strigam pe El să se întoarcă, dacă nu o făcea luam un bulgăre de pământ și aruncam în el și Mișca se întorcea. Într-o duminică s-a dus tata cu boi și vacile în Salcii la Bejeni și acolo un om puternic Mihaiu Poci cu o înălțime de peste 1,9 metri face pariu cu oameni că el merge la bou îl prinde de coarne și îl ține în loc. Mihaiu se apropie de Mișca care se întoarce la el și dintr-o mișcare îl pune jos pe Mihaiu și începe cu capul și coarnele să-l omoare. Sar imediat oameni și Mihaiu e salvat. Curajul lui Mihaiu s-a datorat faptului că Mihaiu toată viața a avut numai caii. De multe ori tata nu îl putea lega cu lanțul de iezle, dădea cu capul după el și ca să-l legăm îi dădeam de mâncare din șură și aruncam o funie peste coarne. Legam funia la car să nu poată întoarce capul și așa îl putea lega tata. Tulucul Paicu crescând tata a zis hai să mă scap de Mișca. Și Mișca fost dat la contract. Trebuia să merg Eu cu tata până în Beiuș, dar până la urmă a găsit un om care a mers cu tata. Pe drum Mișca a fost foarte blând, iar când a fost predat, Mișca parcă se ruga de ei să-l ia înapoi acasă. Dacă la 12 ani Hristos s-a pierdut în Ierusalim, Eu la 11 ani mă luptam cu Mișca.

Mare Zeu Vasile, Vasile la absolvirea clasei a -VII-a la Căbești. Satul Josani, Munții Bihorului, Munții Muncei și Chiatra Calului în depărtări.

Vacanța de vară petrecută ca păstor la vaca Mândraia.

Cu îmi petrecem Eu vacanțele școlare? Așa după cum am mai spus din punct de vedere a păstoritului: 1. Eram văcar la Mândraia și Zoreana; 2. Eram purcar la 2 sau 3 porci; 3. Eram văcar la 2 boi și un tuluc. Pe lăngă acesta mai făceam și alte lucruri precum: scănțălitul fânului, întorsul de două ori a fânului și în final făcutul căpiții. Iar la porumb participam și Eu la prașila întâi și prașila a doua. Când începea cositul grâului participam și Eu la făcutul legătorilor pentru snopii de grâu și după aceia la legatul snopilor. Mai participam la culesul prunelor din Râtu Todi(a lui bunicu) care dura în jur de trei săptămâni. Mai participam tot la doi ani la culesul perelor din Iazăr. Aceste întâmplări sunt multe și pe parcurs o să vi-le redau.

1. Eram văcar la Mândraia și Zoreana. Despre acest fapt am mai vorbit de multe ori, dar voi mai reda sub o formă condensată clipele petrecute pe Dealul cu Vii de la Josani. În imagine se vede Dealul cu Vii, astăzi sunt puține vii și dacă mai sunt, ele nu sunt întreținute conform normativelor. Dealul cu vii est situat în stângă imagini, între cele două păduri este locul unde Eu făceam yoga. Pe acest deal am început „Marea vogă,” între 10 ani și 14 ani. Pe acest deal veneam cu vaca de la o distanță mai îndepărtată și mă opream aici, asta se întâmpla în jurul orei 18. Mă așezam în poziția jumătate Lotus și stăteam aproximativ 4 ore, în jurul orei 22 mă duceam cu vaca spre casă. Ajuns acasă tata mă lua la întrebări, de ce am stat așa mult, că trebuie să o mulgă și durează mult timp, iar el nu se va putea scula dimineața așa devreme, Eu îi spuneam câteva cuvinte, după care totul se termina cu bine. Așa mi-am petrecut 4 ani de yoga pe Dealul cu Vii al Josani-lor. Această yogă nu se face din talent, ea este pornită de Marea Zeiță Kundalini din Muladhara chakra, în acest caz vezi Mahanirvana Tantra de Arthur Avalon. Ce mai pot spune, am practicat yoga pe toate dealurile satul Josani, aceste dealuri sunt puternic încărcate cu vibrații pranice când ești în vârful lor, simți o puternică ușurare a corpului, parcă plutești ai senzația că ești unit cu cerul și totul îți aparține. Eu recomand Yoghinilor să meargă primăvara, vara și toamna să practice Yoga la Josani, să se încarce cu vibrațiile pranice ale acestor dealuri, toate acest vibrații le vor simți yoghini care au mai practicat yoga. Pentru a vă lămuri mai bine despre Yoga practicată de mine pe Dealul cu Vii, vezi lecțile cu „Examene din satul Josani.”

Eu am venit din cele „patru întrupări Indiene Eliberat” și am avut șapte puteri. Care sunt aceste puteri? Și care nu au putut fi distruse de Marea Zeiță Kundalini prin moarte mea în India. 1. Starea de Nirodhika; 2. Marea Zeiță Kundalini puternic trezită și în accesiune pe canale subtile Sarasvati și Lakshmi din corp. 3. Jurământul tăceri(mauna); 4. Cel de al șaselea simț „Manas” deschis(simțeam mirosul urât al ființelor umane); 5. Puterea de a vedea dacă o ființă umană spune minciuni, râdeam cu hohote de minciunile oamenilor; 6. Vedeam funcționare greoaie a învelișului de Pranayama; 7. Cu aceste puteri Eu am reușit să mă protejez foarte bine, păstram o distanță față de ființele umane între 5 și 10 metri.

După ce am enumerat și lămurit despre cele 6 puteri avute de mine la întrupare mea în satul Josani. Dumneavoastră ați citit și studiat aceste puteri și nu mi-ați zis nici un cuvânt. Totuși Marea Zeiță Kundalini a spus clar că nu e bine ce am scris Eu? Eu i-am zis „Mami Kundalini dragă ce e greșit” ? Eu m-am făcut că nu știu, că nu pricep ce îmi zice Ea. Două au fost subiectele cu care Mami Kundalini nu a fost de acord. Prima întâmplare s-a produs în clasa a doua. A venit un nou învățător, pe nume Bar Aurel, dânsul ne-a dat o dictare, a corectat lucrările și a venit cu ele în clasă, m-a scos la tablă și mi-a zis să scriu Gheorghe. Eu de fiecare dată am scris George, era un vacarm de râs în clasă, după zece minute am reușit să scriu Gheorghe. În ce constă greșeala mea, că Eu nu am precizat că în cele zece minute Marea Zeiță Kundalini mi-a curățat Ajna chakra și așa am putut Eu scrie corect Gheorghe. Al doilea caz se produce în anul 1961(Eu aveam 13 ani) fratele Gheorghiță termină clasa a șaptea la Remetea și mă invită și pe mine la serbarea lor. Am ajuns Eu la serbare și la un moment dat văd că numai văd cu ochi. Eu fac formidabile eforturi și ochi încep să lăcrimeze. Lumea mă vede și mă îndeamnă să ies din sală să îmi revin. Eu ies din sală și stau 10 minute după care revin în sală. Totuși după 30 de minute, iar se întunecă ochii și lăcrimez ies, iar din sală și stau 10 minute pentru revenire. Pe parcursul serbări a trebuit să ies în jur de 5 ori afară pentru a-mi reveni.

Stâna de Vale, Munții Muncei și Chiatra Calului, Munții Josani-lor. Munții Muncei, munții Josani-lor la 1,5 kilometri față de Stână.

Și acum lămuriri suplimentare la starea de Nirodhika.

Lămuriri suplimentare la starea de Nirodhika. Ce am spus Eu la prima lecție cu Sanmukhi Mudra. Sunt pe malul Mureșului la Arad, postura de plecare, Eu stau în postura Siddhasana. Timp foarte frumos și foarte cald Eu fac inspirați tip Sitali și după aceia fac Sanmukhi mudra și apar următoarele fenomene. 1). Eu îmi concentrez atenția pe Ajna chakra și în mijlocul sprâncenelor apare un punct luminos numit bindu. Acest bindu este manifestarea prin rezonanță a Pranavei Om în Ajna chakra. Acest punt este de o luminozitate intensă. Eu în luna iulie 1996, mantre-le OM și GAM vibrau neîncetat în mine. Dumneavoastră trebuie să emiteți mental mantra Om ca să apară bindu. Timpul cât bindu se manifestă este de 1/2 din rostirea unei mantre. Iar o mantră are un timp de rostire egal cu timpul de rostire a unei vocale scurte. Ca să aproximez acest timp, aș zice că o mantra are un timp de rostire de 1 secundă. 2). Acum bindu se transformă în nada(vibrație subtilă). Eu aveam în 1996 în mod continuu nada. 3) Bindu își asumă forma de ardhacandra(jumătate lună), manifestarea să se face în mijlocul frunți. Timpul de manifestare a vibrației este de 1/4 dintr-o mantră. Într-o poză Eu am să vă arătat Pranava OM desenată. Și în acestă poză veți vedea Pranava OM, cu ardhacandra(jumătate lună) deasupra ei și bindu deasupra lui jumătate lună. În cadrul lui Sanmukhi Mudra apare prima dată bindu după aceia ardhacandra(jumătate lună) și după aceia nada(vibrația Pranavei Om). În cazul dumneavoastră rostiți OM și așteptați puțin să auziți nada. În cazul meu vibrau Zeii, vibra Prana, iar Mami Kundalini spunea la nesfârșite OM, GAM. Noi știm din fizică că: f=1/T . Unde f este frecvența circuitului oscilant și reprezintă numărul de oscilații pe secundă. Iar T este timpul cât se efectuează o oscilație completă. Deci f.T = 1 și în acest caz avem: a). Că bindu se manifestă de 2 ori pe secundă; b). Iar ardhacandra(jumătate lună) se manifestă de 4 ori pe secundă. Eu am văzut că pâlpâie(vibrează, dar nu am fost foarte atent. 4). În continuare bindu și ardhacandra(jumătate lună) dispar și la un anumit moment ele nu mai apar niciodată. În continuare în partea superioară a frunții apar două linii drepte, foarte groase și de o luminozitate intensă. Eu m-am uitat foarte mult la aceste două linii. Aceste două linii sunt simbolul lui „NIRODHIKA ” sau Nirodhini. Timpul de manifestare a vibrației în acestă stare este de 1/8 dintr-o mantră. Cuvântul NIRODHIKA înseamnă „cea ce obturează.” Această vibrație numită Nirodhika împiedică yoghini care nu pot realiza cele două linii să intre în această stare. Deci este un „Paravan de de blocare ” pentru stările de „yoghini inferiori.” Și este un „Paravan de protecție ” pentru yoghini care vor să coboare din starea de Nirodhika. Orice efort ai depune nu mai poți să intri în lumea umană este imposibil. Credeți dumneavoastră că Eu nu am vrut să am familie și copii, dar drumul de a intra în viața umană mi-a fost blocat de Mami Kundalini. În continuare pentru yoghini care vor practica Pranayama și Sanmukhi mudra mai urmează încă cinci stări vibratori care sunt: 7. Nada, 8. Nadanta, 9.Shakti, 10. Vyapini(vyapika), 11. Samană, 12. și ultima Unmană. Toate aceste stări le voi lămuri într-un nou U.R.L numit Zeificarea Yoghinilor Superiori. Acum știți și dumneavoastră că Mami Kundalini nu lasă yoghini inferiori să intre în starea de Nirodhika.

Starea de Nirodhika lămuriri superioare. Cine menține în yoghin această stare? În primele lecții când am vorbit despre starea de Nirodhika avută de mine la întruparea din satul Josani, nu am precizat clar cine o ține în manifestare în corpul meu(yoghinului). Nici în cărțile Indiene nu e precizat clar cine face acestă stare, și mai mult nu e precizat cum se obține această stare și cum Nirodhika se menține în yoghin. Vreau să precizez clar că numai Marea Zeiță Kundalini acordă Starea de „Nirodhika.” Vreau să precizez clar că numai Marea Zeiță Kundalini menține în corpul yoghinului manifestarea stări de Nirodhika. Iar forța cu care Marea Zeiță Kundalini menține starea de Nirodhika în yoghin, e mai mare ca orice închipuire mentală. Să nu vă închipuiți că dumneavoastră veți putea decădea din starea de Nirodhika, acest fapt e imposibil. Astfel puterile 3 și până la 7 sunt puteri prin care Marea Zeiță Kundalini îl îndepărtează pe yoghin de lumea umană, de lucrurile urâte ale creației. În acest fel deși Eu eram umplut de negativități-le colegilor de clasă, când mă îndepărtam de ei Mami Kundalini le îndepărta de pe corpul meu.

Lămuriri despre yoghini inferiori. În India vremurilor mai îndepărtate yoghini văzând că nu pot realiza stările vibratorii superioare, Nada, Bindu, ardhacandra și Nirodhika au abandonat acest sistem yoghin și au creat noi tipuri de sisteme yoghine. Și azi în India și în lume avem multe sisteme Yoghine, dar care nu au nimic comun Cu Marea Zeiță Kundalini. Orice bun gimnast se crede și un mare yoghin, orice creștin care practică 10 ani asane se crede yoghin, orice yoghin care practică sex-ul exagerat se crede un mare yoghin. Da avem o serie de yoghini care practică cu adevărat yoga, dar nemiloasa Mare Zeiță Kundalini nu le recunoaște meritele. Ce să-i facem așa e Marea Zeiță Kundalini fără următoarele: a). fără milă pic de milă; b). fără pic de omenie; c). fără iubire, capabilă oricând să producă suferință, etc. Și Eu am realizat în viața mea, anumite lucruri 90%, dar în cele 10 procente Mami Kundalini îmi fura lucrul din mână.

Condiții pentru a realiza Starea de Nirodhika. 1. Yoghinul trebuie să fii realizat perfect Yama și Nyama. 2. Realizarea asane-lor într-un anumit nivel. Nu trebuie să fiți sportiv de performanță. Nu trebuie să faceți asane-le dificile. 3. Yoghinul trebuie să practice Pranayama. 4. Yoghinul trebuie să aibă un nivel superior în Pranayama. 5. Yoghinul trebuie să aibă puterea de a auzi Nada. Și alte puteri. Prin primire de la Marea Zeiță Kundalini a stări de Nirodhika, Marea Zeiță devine adevărata Mamă a yoghinului. Iar mama fizică devine numai o reflexie a Mari Zeițe.

Zona Văilor, Curturasa, Valea Ursului, Valea Ionească, Groapa Râtului, locul de adunare a văcarilor pentru Părâncești. Satul Josani, satul Gurbești, comuna Căbești și Munții Bihorului.

Vacanța de vară petrecută ca purcar în Văi, Valea Ionească , Valea Ursului și Curturasa. Păstor în pășune Părâncești.

2. Eram purcar la 2 sau 3 porci. Terminasem clasa a doua(deci avem 9 ani și o lună) și vara am fost purcar la doi porci pe pășunile satului Josani. Boii, tulucul și Zoreana erau acum la munte. În acest fel un porc se tăia pentru Crăciun, iar unul era vândut pentru bani. De Mândraia se ocupa tata și mama. Numai că acum nu mai făceam parte din tagma văcarilor ci eram în tagma purcarilor, a bivolarilor, a oierilor și căprarilor. Cunoșteam bine aceste categorii de păstori și m-am împrietenit cu ei. Principalele jocuri erau șepticul și Liba, iar eu stăteam numai în postura jumate Lotus și Vrajasana. Astfel la terminarea clasei a doua, toată vara am fost păstor la porci și la vite(vaci, boi și viței) și în acest fel Eu îmi petreceam ziua și toată vara pe pășunea satului Josani. În acest fel m-am apropiat de copii și oameni mai bătrâni și am început să jucăm cărți, iar jocul de bază fiind șepticul. Mai jucam noi copii multe jocuri, dar jocul de bază care-l jucam era jocul cu bâtele numit „Liba.” Acest joc se juca cu bâte cu un diametru între 10 și 15 milimetri având o lungime între 1,2 și 1,5 metri, și care aveau la capăt o umflătură(bociolie) sau erau încovoiate. Eu stăteam totdeauna la acest joc în postura diamant, iar când îmi venea rândul să dau cu bâta mă ridicam puțin pe vene. Bâta era prinsă la mijloc cu mâna dreaptă și dădeam cu ea puternic în pământ și o lăsam să meargă. În acest fel prin văzduh și prin șerpuire, bâta mergea între 10 și 15 metri. Bâta mai trebuia să lovească o bâtă țintă care era pusă în sens transversal direcției bâtei noastre. Jocul dura cam două ore, după care oboseam și făceam o pauză, pentru a ne odihni și a mânca. După aproximativ două ore jucam șeptic. Și așa prin joc trecea ziua pe neobservate. Și acum o întâmplare pățită de mine cu porcii. Eram terminat clasa a-II-a și merg cu doi purceii mai mari în zona Văilor, dar eram lângă pădurea din Curturasa. Ce mi-am pus Eu de mâncare pentru toată ziua? Am luat o bucată mare de slănină, ceapă vreo trei bucăți, usturoi vreo două bucăți și sare, toate acestea le înveleam într-un ziar și le puneam într-o straiță de băcuieț de brânză. La amiază făceam focul, frigeam slănina și ungeam cele patru felii cu unsoare după slănină. Două felii și jumate din slănină, ceapă și usturoi le mâncam atunci, iar cele două felii le mâncam la ujină(ora 4). Dar într-o zi ce pățesc am pus straița jos împreună cu ceilalți copii. Eu find antrenat în jocul copiilor nu am văzut că ceilalți copii și-au luat straița și a mea a rămas jos, au venit porci mei, au rupt-o și au luat toată mâncarea mea. La un moment dat mă trezesc și Eu și încep să caut straița, căutăm toți copii și la un moment dat găsim o bucățică din ea. Începând din luna iunie mai mâncam frăguțe, mure, cireșe, prune, pere iepurești, mere remetenești, etc, toate acestea creșteau pe pășunea satului. Mai făceam focul și frigeam ciuperci și bureți albi. Când se făcea porumbul și era de fript mai furam porumb, furam mult de la unguri(când eram în Piclău) și îl frigeam.

3. Eram văcar la 2 boi și un tuluc. Totdeauna Mândraia avea viței și vițele, viței ei primeau numele de Paicu(deci era tulucul), iar vițele se numeau Zoreana. Zoreana era vândută totdeauna, iar Paicu era îngrășat pentru contract. Erau trei situații cu boii: A. Boii erau pășunați de mine până când merg la munte. Mersul la munte se făcea în luna iunie în prima săptămână. Nu se putea merge mai repede la munte, pentru că pe munții Josani-lor Muncei și Chiatra Calului(așa se pronunță la noi) era zăpadă până în mijlocul luni mai. Sunt munții înalți peste 1400 de metri. B. Boii, tulucul Paicu și Zorena dacă era stearpă erau trimiși la munte. Stăteau acolo până cam pe 15 sau 20 august, adică până când venea frig și cădea zăpada. C. După data de 15 sau 20 august Eu deveneam păstor la cei doi boi, tulucul Paicu, Zoreana și Mândraia. Pășunatul se făcea acum în Dealul Vitici, Iazăr, Râtu Mori și Dealurii; aici noi aveam în jur de 2 hectare de pământ și puteam să le păstoresc mai bine. Despre punctul „C” v-am relatat despre Pățania cu boul Mișca în dealul Vitici. Vedeți pozele cu Munți Josani-lor: Muncei și Chiatra Calului.

Punctul „A,” păstor la boii în Părâncești. Plecam cu doi boi, tulucul Paicu și Zoreana câteodată și Mândraia. Plecarea se făcea la ora 10 sau 10 și treizeci de minute. Până în Părâncești erau vreo 2, 5 sau trei kilometri. Mergeam în mod continuu până treceam de Văii unde este o pășune și lăsam vacile și boii să pască și așteptam și alți văcari să vină. După aceia porneam spre Părâncești mai mulți văcari, copii, fete, neveste și oameni bătrâni. Se întâmpla ca în zona șoselei din Dealul de Puten să fie noroi aproape până la genunchi. În acest caz noi copii mânam vacile și boii, iar nevestele și fetele mergeau pe dinăuntru, unde era uscat. Aceste femei erau Tița Moani, Ruxandra Hiribariului, Floarea Purili erau femei frumoase și erau bune cu noi. De multe ori erau spini care îmi intrau în picioare(eram desculț). După ce ajungeam în Părâncești ne împărțeam în două cete, o parte mergea pe vârful dealului, iar o parte mergea prin vale. Și la ora unu ajungeam în „Câmpul Părânceștilor,” vezi poza. Vacile și boii beau apă și după aceia se puneau jos și începeau să rumege. Când vitele mele beau apă Eu fluieram o melodie care să le amplifice pofta de a bea apă. Iar noi păstori făceam focul și începeam să frigem slănină(clisă la noi) și să ungem pâine. Totul se asemăna ca la purcari, dar ca văcar avem o straiță din piele groasă de bou, așa aveau toți văcari. După acea mergeam să bem apă uni beau apă din izvorul lui Mitru Hanciului, iar alții luau apă din izvorul din Bolțănești(de la Remeteni). După aceia ne mai jucam diferite jocuri și numai că ne trezeam că timpul trece, vacile și boii se sculau și făceam cale întoarsă prin pășunea Părânceștilor, spre seară ajungeam la șoseaua cu noroi și o luam spre casă. Ca să existe pășune în Părâncești , pădure era tăiată jumătate în fiecare an. Dar o dată cu venirea colectivizări ne mai fiind boii, pădurea a crescut mare și azi pentru pășunat nu mai este decât „Câmpul Părânceștilor.” Așa mi-am petrecut Eu viața de păstor de la 8 sau 9 ani în zona Părânceștilor. Deci zona Părânceștilor e azi o pădure mare și falnică, nimic nu se mai știe de pășunatul de aici.

Pădurea Părâncești, Dealul de Puten, Valea Râtului, Groapa Râtului, Văiile, Câmpul din Părâncești, etc. Câmpul din Părâncești, fântâna lui Mitru Hanciului, locul unde mâncam noi văcari, dealul de Puten, Valea Râtului.