Vasile Ivașca. Viața yoghinului în satul Josani.

Mare Zeu Vasile, Vasile închinare în fața lui Tati Shiva.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva și Zeii Medii.

Azi 26. 03. 2016 am început din nou să editez lecțiile despre satul Josani. În cele ce urmează voi arăta(povesti), întâmplări din viața mea la nivelul gunei rajas(acțiuni) și gunei tamas (ignoranței), trăite de mine și familia mea în satul Josani în copilăria mea. Despre viața mea yoghină am scris în profilul meu de pe Google+ și voi descrie mai detaliat într-un alt material.

M-am întrupat în anul 1948 în satul Josani, Județul Bihor, comuna Căbești, fiind al doilea copil al familiei Ivașca, mai am încă doi frați și șapte nepoți. Îmi amintesc o întâmplare de la trei ani, mama m-a dus cu ea la cules fasole în porumb, ea m-a pus să stau jos, iar eu m-am așezat în poziția jumătate Lotus. Ea culegea fasole, îmi vorbea despre Isus Hristos, despre răutate poporului evreu care l-au răstignit pe cruce și despre moarte și învierea lui Hristos, iar când se oprea din povestit îmi cânta despre Mama lui Isus. La vrâsta de șase ani mă sculam dimineața și mă duceam la păscut cu Mândraia (așa se numea vaca), de la ora șapte la ora zece, acolo când să stau jos, m-a așezat tot în poziția jumătate Lotus.

Când avenit timpul să merg la școală, n-am știut că mai este și școală. Am fost trimis cu vaca la păscut, când am sosit acasă mă aștepta fratele Gheorghiță și cu un coleg și au început să mă apostrofeze că de ce Eu nu vin la școală, să mă spăl repede și să merg cu ei la școală. Ce se întâmplase părinții îmi ascundeau faptul că mai e și școală, nu m-au învățat nici să număr până la zece și nici alfabetul, așa că m-am dus și eu la școală total nepregătit. În clasa întâi învățătorul se numea Sabău și mai preda ore la clasele 5-7, în comuna vecină Remetea, așa că el trimitea un elev să ne supravegheze și să ne îndrume. Cu ce m-am ales Eu în acest interval de școală, când eram dimineața la școală mă duceam cu vaca după masă, iar când eram după masă la școală mă duceam cu vaca dimineața, lecțiile și temele nu le făceam acasă, le copiam după colega Nicoraș Silvia, o vedeți în poză în spatele meu în stânga. Și așa a trecut clasa întâi,cu greșeli mari de ortografie.

Voi analiza puțin situația familiei noastre din punct economic, u locuiam cu tata și mama, iar fratele Gheorghiță, mai mare cu un an ca mine, locuia cu bunicu Abrudan Vasile, căruia eu îi spuneam Moșu(așa îi plăcea lui să-i spunem) și cu soția lui(nu erau legitimi căsătoriți) măștihoaia(căruia eu îi spuneam Nana). Bunica Abrudan Elisabeta a murit în 1954. Această despărțire s-a făcut ca cele două gospodări să poată funcționa mai economic. Bunicul a fost declarat chiabur pentru că avea batoză de treierat, iar ca pământ doar șapte hectare, în acest caz cotele erau foarte mari, bunicul nu le putea plăti și așa colectorii ne sechestrau vaca și alte bunuri materiale, dar toată familia unită a reușit să achite toate aceste cote mari. Iar în acest caz bunicul nu a fost deportat în Bărăgan, totuși soluția a fost vânzarea batozei,care s-a făcut și am scăpat de acel nume rușinos de a fi chiabur. Am înțeles situația și am zis că trebuie să ajut cu orice preț familia așa că am sacrificat școala.

Mare Zeu Vasile, Vasile la absolvirea clasei a-VII -a în 1962 în Căbești. Mare Zeu Vasile, Vasile la 14 ani în Josani.

Și acum clasa a-II-a.

În clasa a doua situația s-a schimbat în bine a venit un nou învățător, Bar Aurel. Dânsul ne-a dat o dictare, a corectat lucrările și a venit cu ele în clasă, m-a scos la tablă și mi-a zis să scriu Gheorghe. Eu de fiecare dată am scris George, era un vacarm de râs în clasă, după zece minute am reușit să scriu Gheorghe. Toate aceste greșeli de ortografie mi-au produs o stare de vinovăție și groază, care m-au făcut să ignor total limba română. Când am venit la Arad unchiul Moldovan Ion, a început lecții de dictare cu mine, dar totul a fost în zadar așa că am renunțat. Tot în clasa a doua am fost verificat la muzică și am fost declarat fără auz muzical (afon). Aceste două defecte ale mele le voi explica mai târziu, când voi descrie Lalana Chakra. Am reușit să termin cu bine clasa a doua a treia și patra, fiind printre premianți. Am urmat clasele 5, 6 și 7 în comuna Căbești, de aici încolo situația mea școlară a continuat să se îmbunătățească, în fiecare an cu un nivel. Toată această situație dezastroasă la învățătură sa datorat că trebuia să merg cu vacile, boi și porci la păscut.

Să vorbim de întâmplări în afara școli. În clasa a doua am fost invitat să particip la un atac cu ouă clocite îndreptat asupra unui camion plin cu mineri care veneau de la mina Băița. Am participat la atac, iar consecința a fost că mineri s-au umplut de un miros insuportabil și nu au mai putut continua drumul. Au oprit camionul și s-au spălat la fântâna Râmbului se vede în poză. La acea spălare participând și tatăl meu. Noi ca să nu fim prinși ne-am ascuns la o casă mai îndepărtată, după ce a plecat camionul cu mineri Eu am revenit acasă. Nici nu am intrat bine în casă și tata mi-a spus voi ați fost cei care ați aruncat cu ouă clocite în mineri. Și mi-a arătat toate consecințele faptelor petrecute. Am meditat timp de o săptămână la cele întâmplate și am luat următoare hotărâre; Dacă va mai trebui să particip la o acțiune mai complicată îndreptată asupra cuiva, să analizez dacă mie mi-ar plăcea să fiu eu cel care suportă consecințele, să particip, iar dacă nu să mă retrag, sau dacă se poate să caut să-i fac pe cei implicați să renunțe la acțiunea lor la nivel tamasic și rajasic există proverbul „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Toată viața nu mi-am încălcat această promisiune.

Am respectat toate sărbătorile religioase cu mare strictețe, în Josani dacă lucrai de sărbători erai considerat un om care râzi de Dumnezeu și legile Sale. Și Dumnezeu va pedepsi satul, cu grindină, trăsnete în crucile de grâu, ne-rodirea pomilor, recolte mici și altele. La Crăciun mergeam la corindat și știam mai multe corinzi, îmi umpleam baltagul cu 8 sau 10 pupi și alte cadouri. La Josani era rușine să nu mergi a corinda de Crăciun, după terminare corinzi ne strângeam lângă biserică și povesteam prin ce întâmplări am trecut. Când venea Paștele îmi petreceam cele două zile în cimitir, conform obiceiului, meditam la învierea lui Isus Cristos, dar jucam diferite jocuri printre care și un joc inventat de noi copii numit „Unguri și Români.” La biserică mergeam în fiecare duminică împreună cu mama sau tata, iar acolo ne întâlneam cu bunicu, care era cantorul satului, mai mă întâlneam cu fratele meu Gheorghiță, biserica era plină de oameni și era o armonie deosebită.

Cuvinte sanscrite folosite. Gună=calitate umană, care se manifestă la nivelul celor trei chakre inferioare. Sattva= guna lumini care este emanată de Svadhisthana chakra.Rajas=guna acțiuni care este emanată de Muladhara chakra. Tamas=guna ignoranței care este emanată de Manipura chakra.

Mama Ivașca Maria(Mărioara). Bunicu Abrudan Vasile, Tata, Mama și frații Gheorghe și Aurel.

Satul Josani sus se vede Dealul cu Vii. Bunicu Abrudan Vasile cu Măștihoaia Nana și vecinul birăul Oțetului.